Siretul

Si cata durere cand a pus primul vers pe foaie...
Imi amintesc si-acum, lacrimi curgeau siroaie...
Foaia era uda, pixul aluneca incet
N-avea nici speranta, nici vise,doar o foaie, un pix si un siret

Si cata ura, cata furie
Era adunata in el inca din copilarie
Avea un vis, avea o speranta...
Dar ideea sa a fost prea indrazneata

Tot ce i-a ramas e talentul sau bizar
Viata sa f***t, nu m-ai e un armasar
Un talent cu care nu poate face nimic
Dar se preface, ca cel putin e multumit

Iti zic eu e multumit pe dracu
E ca si cum ai pierde in carul cu fan acu`
E ca un pusti ce si-a pierdut bomboana
E ca un incepator ce trage marihoana

E doar o speranta ce sa pierdut incet
Sa nu uitam, timpul, e ucigasul perfect
Prefera sa moara decat sa traiasca asa
Dar nimeni nu poate stii, ce e in inima sa

Si la ce bun ca ajungi ce iti doresti
Daca apoi, uiti sa multumesti
Mai bine cu un vis f**ut
Decat sa-mi dau respectul cu-mprumut

Si la ce bun ca ma cunosti, cand nu stii cine sunt
Caci toti ne stim, suntem o apa si-un pamant
Ramai surprins cand ma privesti, dar asculta-ma bine
Candva si tu, la fel ca mine, vei fi surprins de tine

Iar acel siret ce l-am avut, il tin ca amintire
E doar un dar ce mi-a ramas, sa zicem mostenire
Nu-i un siret obijnuit, e plin de pasiune
E un obiect imparatesc, ce-mi da insufletire.

Nu-i un siret obijnuit, pare chiar o bratara
E impletita asa frumos, si totusi nu-i o sfoara
E un siret cum ii zic eu, plin de amintiri si sentimente
Nimic din tot ce-a fost nu pot uita, chiar daca sterg cu un burete

E o viata nebuna, poate am fost diferit
Dar de mic copil, ciudat am fost privit
Chiar de arunc acest siret, tot o sa ma doara
Si nu mai zic acum nimic, gandul imi sta sa moara